Tag Archives: sua

Iraq – Second Afghanistan

capt.photo_Iraq blastSome time ago I said that the celebration with the trumpets of  the sovereignty of Iraq (with the notice of withdrawal of U.S. troops) seems to me a bad joke.  Beyond the purely political statements of Prime Minister Malik, Iraqi authorities are unable to manage the ‘barrel of powder’ of country’s endowment. Security obviously cannot be. And yesterday proved it is very clear.

Conform Associated Press, “nearly simultaneous truck bombs struck Iraq’s Foreign and Finance ministries Wednesday as a wave of explosions killed at least 95 people, bringing the weaknesses of Iraqi security forces into sharp focus less than two months after U.S. forces withdrew from urban areas. It was the deadliest day of coordinated bombings since Feb. 1, 2008, when two suicide bombers killed 109 people at pet markets in Baghdad. More than 600 were wounded in Wednesday’s blasts”.

The horrible  carnage shocked the Shiite-led government and dealt a devastating blow to Prime Minister Nouri al-Maliki‘s efforts to return Baghdad to normal and reinforce his chances in parliamentary elections in January. Moreover, American troops were seen in the situation of not being able to intervene only in the limits of agreement between the White House and Baghdad. U.S. transition teams assisted with security cordons, medics helped the wounded and explosives experts to clear areas of potential bombs. The White House described the attacks as “senseless violence” but the Pentagon noted that they would not affect the US military’s plans to withdraw from Iraq by the end of 2011. Ok. And what will happen with Iraq? Will be an area of ongoing conflict and insecurity with implications not only locally. Who will manage and how?

  • A interesting analysis about “Iraq – Endgame”, published by George Friedman –  Stratfor, can read here.
Advertisements

Week Review (16 – 21 march 2009)

It was a week in that to review the economic indicators foreshadows the  spectrum of a recession without precedent in world history.

obama_jay-lenoForecasts increasingly bleak U.S. economy led by President Obama to come to the show “Jay Leno Show”. Obviously all about the crisis they spokes. Also about the scandal bonuses from AIG, about the people closest to the president. But also about how to “cool” is to fly Air Force One, even if it fails to impress on their daughters Obama family. In addition, the world has learned that even United States President cannot do he wants if the Security  Service says, “No, sir. No. Sorry”. Certainly PR president had reason for joy. And Americans have forgotten time of 30 minutes of the crisis. He was pleasant.

Surprise at the EU foreign ministers (CAGRE) in Brussels. At Chapter energy package, the final conclusions Nabucco project name has been replaced with the name “southern energy corridor”. Romania, Austria, Poland and Slovenia not wants to accept the new name entered. More, the discussions about this project seem to tense again relationships in the EU. German Chancellor Angela Merkel said that “Nabucco should not be funded from public money”. Even if apparently surprising, I noted that the  Merkel’ statement come to the found of Gazprom’s refusal to participate in this project. Finally, European leaders reached an agreement, that Nabucco will appear on the list of joint projects on energy.

eu-council-march-2009

Romanian President Traian Basescu had a meeting with his Ukrainian counterpart Viktor Yushchenko in Brussels in the margin the European People’s Party meeting, which preceded the spring European Council meeting, inform the agency Interfax-Ukraine, cited Kyiv Post newspaper. Remember that President Traian Basescu had to go to visit Ukraine at the end of February, but the visit was postponed at the last minute for reasons that have not been clearly explained by officials. Soon after, spoke of the scandal of spying on the recipient Ukraine – via KGB,  followed by expulsions of diplomats by both sides. (Although it were never made public details of the talks  between the two presidents, clearly Basescu assured  his  Ukrainian  counterpart on the Romanian’s support for accession to Euro-Atlantic structures.)

Returned from Brussels, where the prospect of financial collapse of Ukraine not too excited (deh, the crisis is everywhere!) Yushchenko gave interviews on tape stock: ARD German TV Channel, Ukrainean Channel 5, a clear sign that its popularity is the past. While premier Yulia Timosenko hopes to help from Moscow (obviously not devoid of cross), president Victor Yushchenko informed that next week he would hold a regular meeting with representatives of state authorities at which he expects them to complete work on anti-crisis package necessary for continuing cooperation between Ukraine and the IMF. He also repeated that resuming cooperation with the IMF is crucial for Ukraine in fighting economic crisis because it would give “green light for foreign investors”.

putin_kissingerAnd Russian Prime Minister Vladimir Putin had a full week. Met with presidents, ministers, advisors, Prime Ministers. I noticed the discussion with 56th United States Secretary of State Henry Kissinger. The two leaders  discussed a whole number of urgent international problems in the framework of the long-standing confidential dialogue. Kissinger made a brief visit to the exhibition of water colors by Sergei Andriyaka in the Government House, too.

Also noticed meeting with Ramzan Kadyrov. Friends know why. During the meeting Putin and Kadyrov discussed the social and economic situation in the region, in part, the labour market (Chechnya have unemployment – between 50% and 60%) and the efforts to eliminate the consequences of the earthquake in the republic.

F. William Engdahl (scriitor şi analist politic): “Criza sistemului financiar american va determina o recesiune economică mondială mai rea decât cea din anii 1930”

Posibilitatea unui atac israelian asupra Iranului în viitorul apropiat este, din punctul meu de vedere, una infimă. Administraţia Bush are nevoie imperioasă de cooperarea cu Iranul pentru a putea controla Irakul. Se duc discuţii secrete cu Teheranul de câteva luni, deşi se publică permanent zvonuri referitoare chiar la un posibil atac american.

Sunteţi printre cei care au explicat cu mare claritate cum se face că în prezent preţul petrolului este rezultatul unor speculaţii şi inginerii financiare, şi nicidecum rezultatul tradiţional dat de cerere şi ofertă. Explicaţi-ne puţin cum stau lucrurile.

Regimul Bush-Cheney e un proiect susţinut de marii jucători din domeniul petrolului şi de către complexul militar industrial. Agenda lor conţine printre altele manipularea şi creşterea dra­matică a preţului pe fiecare baril de petrol, pentru a controla, printre altele, dezvoltarea economică mondială. În ultimii câţiva ani, administraţia Bush a făcut paşii necesari pentru influen­ţarea contractelor viitoare şi, în general, a comerţului cu petrol. Responsabilul cu regularizarea pieţelor şi contractelor în domeniu, cu protejarea împotriva fraudelor, manipulărilor şi practicilor abuzive în economia de piaţă, CFTC (Commodity Futures Trading Commission), a abdicat în mod explicit de la supra­ve­gherea schimburilor şi contractelor comerciale de pe pieţele de petrol încă din 1966. Calculele mele conser­vatoare spun că, în prezent, cel puţin 60% din cei 100$ preţ pe baril provin din speculaţii viitoare ale fondurilor private, ale băncilor şi grupurilor financiare care folosesc ICE Futures Londra, NYMEX New York şi schimburile interbancare necontrolate menite să evite verificările ulterioare. Regulile americane referitoare la Comisia guvernamentală menţionată permite speculanţilor să cumpere contracte viitoare pe NYMEX, plătind doar 6% din valoarea contractului. La preţul actual de 128$ pe baril, asta înseamnă că un viitor comerciant trebuie să pună deoparte doar 8$ de baril. Restul de 120$ îi împrumută. Această diferenţă extremă de 16 la 1 ajută la creşterea nerealistă a preţurilor şi determină pierderi bancare, precum şi alte dezastre la nivelul cheltuielilor per populaţie. Guvernul şi Congresul ştiu foarte bine ce se întâmplă, dar puterea băncilor este atât de mare la Washington încât nu s-a făcut nimic pentru controlul speculei, deşi preţul barilului de petrol a ajuns în vară şi la 147$. În fapt, este o decizie politică luată de guvernul american de a permite băncilor de pe Wall Street să controleze preţul petrolului.

Dat fiind că pentru a tăia capul meduzei ar fi necesar să se ajungă la nivele importante din administraţia Statelor Unite, care sunt şansele de a se pune capăt speculaţiilor de acest fel?

Aşa cum deja s-a văzut de când cu creşterea exagerată a preţului petrolului din iunie şi iulie când s-a ajuns la 135-147$ pe baril, Con­gresului îi lipseşte voinţa politică, chiar şi în an electoral, de aliniere a Asociaţiei bancherilor americani de pe Wall Street. Nu a făcut nimic semni­ficativ, nici măcar atunci când preţul a crescut cu mai mult de 25$ într-o zi, pentru a controla specula distructivă. Casa Albă şi Congresul au depăşit orice limită. Ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni pe piaţa financiară americană e o nouă dovadă că sunt depăşiţi de situaţie.

Un alt domeniu controversat este cel al vânzărilor de armament. Departamentul de Apărare al SUA a anunţat recent că va vinde Israelului 1000 de bombe GBU-39, ştire ce a fost imediat speculată ca o dotare a Israelului cu exact tipul de armament necesar unei intervenţii împotriva Iranului. Cum comentaţi?

Posibilitatea unui atac israelian asupra Iranului în viitorul apropiat este, din punctul meu de vedere, una infimă. Administraţia Bush are nevoie imperioasă de cooperarea cu Iranul pentru a putea controla Irakul. Se duc discuţii secrete cu Teheranul de câteva luni, deşi se publică permanent zvonuri referitoare chiar la un posibil atac american. În realitate, preşedintele Bush a anunţat recent conducerea de la Tel-Aviv că nu ar ierta o eventuală criză determinată de un atac independent din partea Israelului. Din punctul meu de vedere, orice atac asupra Iranului fie din partea Israelului sau a Washingtonului iese din discuţie, indiferent de vânzările americane de armament. Ar fi mult prea periculos. Armata americană e sub tensiune, moralul trupelor e la un nivel foarte scăzut, conform rapoartelor directe. Sistemul financiar american e într-o criză sistemică ce va determina o recesiune economică mondială, după părerea mea chiar mai rea decât cea din anii 1930. În ultimii doi ani SUA au vândut armament în valoare de 32 de miliarde de dolari.

Majoritatea analiştilor au spus că este exclusă o nouă intervenţie militară a SUA, dat fiind că războaiele din Afganistan şi Irak au fost un eşec, în ciuda fondurilor uriaşe investite. S-a spus, dat fiind şi perspectiva recesiunii economice din ce în ce mai grave, că SUA nu-şi pot permite un nou război. În aceste condiţii, nu cumva avem de-a face cu o retorică agresivă din partea SUA menită să declanşeze o psihoză a războiului şi o nouă cursă a înarmărilor care va umple buzunarele “băieţilor deştepţi” ?

În momentul de faţă există o fractură care, deşi de culise, trece chiar prin centrala strategică a administraţiei Bush. Sunt dovezi clare că Dick Cheney e cel care l-a încurajat pe preşedintele georgian Mihail Saakaşvili să atace Osetia de Sud şi Abhazia deşi ştia foarte bine că forţează o reacţie din partea Rusiei. De ce? Pentru că Cheney e purtătorul de cuvânt al fracţiunii pro-război, a neo-conservatorilor războinici care sunt responsabili şi de dezastrul din Irak şi Afganistan. Cheney face orice e posibil pentru ca prietenul lui, John McCain, să ajungă preşedinte. Un conflict internaţional cu Rusia invadând Georgia l-a scos în faţă pe McCain, experimentatul erou de război, măcar în aparenţă. În plus, Dick Cheney şi industria militară îşi doresc cu disperare să reînvie Războiul Rece pentru a-şi justifica existenţa militară şi a-şi creşte puterea. Periculos şi menit să provoace, scutul anti-rachetă din Polonia şi Cehia este susţinut de partea fracţiunii neo-conservatoare Cheney. Amplasarea acestui scut provoacă la extrem şi există riscul de a împinge lumea pe marginea unui război nuclear. Nu cred că ţine de bani sau de buzunare grase, pe cât ţine de disperarea elitei puterii americane de a-şi păstra rolul de imperiu mondial şi – fără a fi numită aşa neapărat – singura superputere mondială. Dezintegrarea financiară e un semnal clar al sfârşitului Americii postbelice ca superputere financiară. Din 2003, războiul din Irak marchează sfârşitul Americii ca unica superputere militară. Răspunsul Rusiei în Georgia a confir­mat tuturor acest lucru. Statele Unite ca superputere şi imperiu în declin se află într-un stadiu de negare al acestor evidenţe, atitudine periculoasă atât pentru viitorul american, cât şi al întregii lumi.

interview conducted by G.Ionita