Universitatea AL. I. Cuza

“Suntem în Top 500 si chiar în Top 100, prin absolventii nostri”

Top Business: Domnule rector Dumitru Oprea, multiplele parteneriate externe ale universitãtii pe care o conduceti fac din dumneavoastrã si un excelent “ambasador al spiritului românesc”.
Prof. univ. dr. Dumitru Oprea: Am participat la o actiune foarte interesantã prin Academia Românã, mai exact prin intermediul unui român, nãscut la Iasi, stabilit în SUA, membru al Academiei, si care este vicepresedintele Bãncii Mondiale. Acesta ne-a solicitat sã prezentãm la Biblioteca Alexandrinã (din orasul Alexandria, Egipt) o lucrare despre construirea modelelor educationale pentru învãtãmântul superior din România – varianta Universitãtii “Al. I. Cuza”, în contextul în care, în Egipt, de câtiva ani sunt invitati oameni de pe toate continentele, de la universitãti de top, pentru a pune bazele unei legi a învãtãmântului superior în Egipt. Directorul Bibliotecii din Alexandria este gazda acestor întâlniri. Am pregãtit împreunã cu domnul prof. Esanu o lucrare care a apãrut în volumul conferintei. Am fãcut parte dintr-o prezentare în plen, în care eram cinci persoane din zone diferite, dintre care fostul presedinte al Asociatiei Internationale a Universitãtilor (Elvetia), o foarte bunã cunostintã a prof. Mircea Malita, pe care l-a cunoscut în 1975 în România, când s-a creat CEx. UNESCO, unul din putinele organisme internationale care au sediul de atunci în România, si care vorbea foarte frumos despre tara noastrã, (nestiind cã eu sunt român). Ulterior, dupã ce ne-am cunoscut, am aflat ce imagine frumoasã avea despre România, evident si prin prisma unui om de o culturã rarã – Mircea Malita). În zilele imediat urmãtoare am participat la Conferinta Europeanã a Rectorilor (European University Association) desfãsuratã la Lisabona, unde la final, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barosso, s-a prezentat la universitatea pe care a absolvit-o si într-un stil oratoric de exceptie, si cu încãrcãtura emotionalã de rigoare la a povestit cum prin anii `74 – `75, în timp ce îsi finaliza studiile, pe scãrile cantinei a întâlnit-o pe cea care ulterior avea sã-i devinã sotie. În plus, am admirat la el faptul cã la multiplele interventii din salã, avea rãspunsuri foarte la subiect. Iar unde nu era foarte stãpân pe situatie, cu sinceritatea si dezinvoltura oamenilor care recunosc cã lumea e mare si nimeni nu e atotstiutor, mentiona numele expertului pe problema respectivã ce urma sã fie prezentatã la Bruxelles. Întâlnirea de la Lisabona a fost evenimentul care a anticipat recenta manifestare de la Londra, fiindcã la Lisabona s-a prezentat Raportul Trenduri 5 (urmãtorul, Trenduri 6 va avea loc în 2009), elaborat în urma unui sondaj în lumea universitarã europeanã (dintre cele 19 universitãti europene chestionate, una a fost Universitatea “Al. I. Cuza”). Ulterior, am participat la Londra la Conferinta Interministerialã pentru Educatie unde s-a dezbãtut acest material, s-au fãcut propuneri (delegatia României a înaintat opt propuneri, iar în ultima zi a avut loc semnarea documentului de cãtre ministrii tãrilor participante. Am participat la un eveniment exceptional la University of Rome La Sapienza (Italia), pentru cã noi suntem într-un program deosebit de interesant, numit “Diplome Comune”, unde pentru prima datã rectorii a trei universitãti traditionale din Italia, Franta si România au semnat diplomele absolventilor de scoalã doctoralã, doctorilor. De asemenea, cu aceeasi ocazie, domnul Serge Moscovici a primit din partea Universitãtii noastre titlul de Doctor Honoris Causa, într-o manifestare originalã, un fel de duplex Iasi-Sapienza, printr-o videoconferintã în care pe un ecran urias erau cei de la Iasi. Douã lucruri deosebite realizate la Sapienza pentru care meritul îi revine prof. univ. dr. Adrian Neculau, care a pus bazele unui astfel de parteneriat. Iatã cã vizibilitatea României pe plan international nu e doar teorie, dacã ne raportãm la astfel de evenimente unde am fost prezenti într-o unitate de timp destul de scurtã. Stiu cã unii ar putea spune: “Vai, iatã cât se plimbã…”. De fapt, la astfel de participãri, vezi aeroportul, hotelul si locul de desfãsurare al manifestãrii. În Italia, am trecut pe lângã Colloseum, la Londra, Big Bang-ul era la doi pasi, Palatul Regal la fel, dar nu a fost timp pentru a vizita aceste locuri. De obicei, multumirea vine din reusita evenimentelor respective si din faptul cã prin prestatia noastrã dovedim cã existã si o Românie performantã, o Românie magicã, o Românie europeanã, care meritã cunoscutã. De exemplu, lucrarea prezentatã în Egipt, precum si albumele de prezentare ale Iasiului, pe care le-am dus cu noi, vor rãmâne în arhivele bibliotecii din Alexandria.
T.B.: Si în acest an, Universitatea “Al. I. Cuza” s-a situat pe primul loc în topul universitãtilor din România, top întocmit de Asociatia AD ASTRA. Care e secretul reeditãrii unei astfel de performante ?
D.O.: Poate cã si introducerea de mai sus reprezintã o formã de a confirma calitatea actului didactic, de cercetare, de creare a unui microclimat necesar unei educatii a spiritului, aici, la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iasi; pentru cã noi nu ne-am aflat întâmplãtor acolo…asta chiar ni s-a spus clar, cã ei aveau semnale cã din evaluãrile anterioare reiesea cã universitatea noastrã are un cuvânt de spus. AD ASTRA, chiar dacã a fost contestatã de unii, face vizibil un anumit nivel de performantã, ceea ce nu se poate spune despre alte institutii. Secretul e destul de usor de descifrat: abordãm cu multã seriozitate atât procesul didactic cât si partea de cercetare, care de fapt se întrepãtrund, se leagã perfect. Un student de la o facultatea de biologie, sau de fizicã, îsi desãvârseste studiile prin lucrãrile practice; teorie poate citi si pe internet. Rolul cercetãrii în astfel de domenii este decisiv. Parteneriatele noastre ne-au ajutat teribil mai ales în anii trecuti, pentru cã aparatura de care dispunea universitatea la acea orã nu ne permitea sã prezentãm lucrãri stiintifice acceptate de standardele occidentale. Astfel cã probele se fãceau pe aparatura partenerilor nostri. Acum, datoritã platformelor de cercetare pentru învãtãmântul postuniversitar, lucrurile s-au schimbat; avem aparatura necesarã, avem laboratoare interdisciplinare, iar de câtiva ani buni alocãm zeci de miliarde (din banii universitãtii) pentru cercetare, dãm premii de pânã la un milion de RON celor mai buni doctoranzi, celor mai buni cercetãtori si facultãtilor cu rezultate deosebite.
T.B.: Se stie cã nu toti cercetãtorii sunt si buni dascãli. Calitatea recunoscutã a actului educational si numãrul de lucrãri publicate – 275 (raportat la un colectiv academic de doar 863 de cadre didactice) sugereazã cã aici se poate si una si alta. Cum îi motivati ? Stim cã sunt foarte bine plãtiti, dar este aceasta o motivatie suficientã ?
D.O.: Existã multe motivatii. Legat de “sunt plãtiti bine” …aici presa n-a prea înteles strategia universitãtii, strategie pe care personal am promovat-o. În 1997, prima facultate din România care a interzis profesorilor sã mai predea si la alte universitãti a fost Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor de la Cuza. Dupã ce în anul 2000 am preluat rectoratul, am extins acest lucru la nivel de universitate. Am stopat “turismul” universitar si predatul pe scara trenului. Astfel, oamenii au avut timp sã facã si cercetare. Si actul didactic s-a îmbunãtãtit, deoarece se ajunsese sã se facã scoalã cu preparatori si asistenti, pentru cã profesorii mari predau la “n” universitãti din România. Stabilizarea sau “legarea de glie” s-a fãcut într-o formã elegantã, fiindcã le-am promis cã vor câstiga mai mult decât din acel necontenit “circuit turistic” pe care îl fãceau înainte. Sunt plãtiti foarte bine si asta îi motiveazã sã performeze. Apoi, nu mi-am permis sã-i umilesc pe profesorii de pe acele domenii, mai ales cele tehnice, care sunt mai putin cãutate în acest moment. N-am pus bazã numai pe cerere si ofertã la modul vulgar. În acele domenii (fizicã, chimie, biologie) avem profesori care sunt cercetãtori recunoscuti pe plan international si ne aduc glorie institutionalã. De exemplu, cei de la Fizicã au publicat 164 de lucrãri stiintifice în strãinãtate si au primit salarii decente.
T.B. Totusi, aceastã abordare a creat uneori reale controverse…
D.O.: E simplu sã cârcotesti de pe margine, atunci când nu esti pus în situatia de a lua decizii vitale. În prezent, putem spune cã universitatea Cuza “trãieste pe picior mare”, dar toate acestea n-au venit asa din cer. Este o strategie care, atunci când a fost anuntatã, a generat multe suspiciuni, multã neîncredere si multe discutii. Dar acum, în universitate lucrurile sunt bine asezate, existã o visterie, bani albi pentru zile negre, astfel cã dacã s-ar întâmpla vreo nebunie în România, “tara tuturor posibilitãtilor”, dupã cum ne-o demonstreazã evenimentele din ultima perioadã, as vrea ca aceastã uzinã, în care creierele dascãlilor si ale studentilor trudesc de zor, sã nu fie afectatã de nelinisti provocate de instabilitate politicã sau guvernamentalã. Nu este atât de simplu, dar rolul unui manager, ce cred cã sunt, este de a nu transmite celor din comunitatea în care se aflã cât de greu i-a fost sau îi este pentru ca linistea în institutie sã fie asezatã. Eu niciodatã nu mã plâng de dificultãtile mele. Totul e bine când lucrurile merg bine. Atât.
T.B.: Pentru cã am amintit de valoarea absolventilor universitãtii pe care o conduceti, (stim cã multi au ales calea marilor corporatii si companii multinationale, unde au cariere de invidiat), poate ne dati câteva exemple care vã vin în acest moment în minte.
D.O.: Universitatea nu a avut o Fundatie Alumni a absolventilor ei. Acum am creat-o, si o vãd ca pe o uzinã de cãutare de oameni care de la începuturi si pânã acum au absolvit aici si care, ulterior, prin carierã au fãcut cinste titulaturii de absolvent la Cuza. Aproape cã nu existã universitate de renume (Harvard, Yale, Princeton, Oxford, Cambridge) unde sã nu existe un absolvent al universitãtii noastre. Când site-ul Fundatiei Alumni va fi gata, va fi o surprizã de proportii când se va vedea la ce mari bãnci internationale din SUA si Canada sunt directori absolventii nostri de la economie, ce mari companii la nivel regional sunt conduse de absolventii nostri chiar de acum 7-10 ani. La toamnã chiar ne-am propus realizarea unei întâlniri la care vor fi prezenti absolventi de la Cuza care în prezent sunt în conducerile universitãtilor din Top 100 la nivel mondial. Noi suntem în Top 500 si chiar în Top 100 foarte bine plasati, prin absolventii nostri, iar acest lucru spune de la sine despre valoarea institutiei noastre.
T.B.: Ce-i lipseste Universitãtii “Al. I. Cuza” pentru a fi prima universitate din România care accede în Top 500 ?
D.O.: E foarte interesant cum cu atâtea realizãri nu ne situãm în Top 500, nu ? Se stie cã am propus unificarea universitãtilor iesene, chiar dacã, atunci când sunt mai pesimist, acest lucru mi se pare imposibil. Este o conditie de supravietuire frumoasã, elegantã. Marile corporatii ale lumii, în conditiile globalizãrii, se unesc. Universitatea la fondare nu avea cinci sateliti, era o universitate adevãratã, puternicã, iar acestã unificare nu e în interesul meu personal, ci în interesul comunitãtii. Credinta mea este cã având o universitate puternicã, intrarea în Top 500 nu va mai reprezenta o problemã. E o mãsurã necesarã, dar nepopularã, astfel cã-ti trebuie ceva curaj. În plus, guvernantii, dupã cum bine se vede, au alte probleme mult mai presante, decât sã ia o astfel de decizie, si în plus sã explice oamenilor de ce e necesar acest lucru.
de Gabriela Ionita

http://www.topbusiness.ro/romania/archive/article/%26%238220%3BSuntem+%EEn+Top+500+si+chiar+%EEn+Top+100%2C+prin+absolventii+nostri%26%238221%3B.html

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s