EcoInvent 2007 (II)

Inventii ce vor fi prezentate în cadrul Salonului EcoInvent 2007 – II

Scoala ieseanã de inventicã îsi va arãta roadele si la editia din acest an a Salonului International EcoInvent (29 mai – 2 iunie 2007), gãzduit de Sala Pasilor Pierduti a Universitãtii “Al. I. Cuza” din Iasi. Alãturi de nume consacrate ale inventicii iesene, la Salon vor fi prezenti si tineri inventatori, aflati acum la primele competitii importante din domeniu. În calitate de partener al Societãtii Inventatorilor din România în organizarea acestei manifestãri, sãptãmânalul Top Business va continua sã vã prezinte în avanpremierã unele dintre inventiile de succes ce vor putea fi vãzute la Standurile EcoInvent.
Avertizor pentru radiatii neionizante (UV, IR)

Aparatul, conceput de un tânãr inventator iesean, drd. ing. Marius Teliscã, este destinat uzului personal în vederea avertizãrii asupra momentului depãsirii unor praguri critice ale intensitãtii radiatiilor ultraviolete si infrarosii generate de soare. Ca urmare a distrugerilor cauzate stratului de ozon si a intensificãrii activitãtii solare, nu de putine ori specialistii au lansat avertismente privind efectele nocive datorate expunerii la soare, fãrã a se preciza însã cu exactitate când aceasta devine periculoasã pentru organismul uman. Cu alte cuvinte, aparatul inventatorului iesean ar trebui sã devinã un accesoriu nelipsit din geanta de plajã, acesta având capacitatea de a mãsura cu exactitate nivelul de radiatii ultraviolete si infrarosii, si de a avertiza sonor atunci când nivelul acestora depãseste pragul admis si devine periculos pentru sãnãtatea organismului nostru. Sunt cunoscute aparate care mãsoarã intensitatea radiatiilor UV, folosind pentru aceasta fotodiode specializate în acest domeniu de lungime de undã, rezultatul mãsurãrii fiind afisat digital pe un ecran cu cristale lichide. De asemenea, este cunoscutã metoda de mãsurare a radiatiei IR care determinã de fapt temperatura unei suprafete expuse utilizând termometre rezistive sau cu elemente semiconductoare. Conform celor precizate de autorul inventiei, “aceste aparate prezintã o serie de dezavantaje, cum ar fi: fiecare mãsoarã un anumit tip de radiatii, expunerea la soare deterioreazã afisajul digital si este necesarã verificarea repetatã a valorilor afisate deoarece acestea nu emit semnale sonore de avertizare la depãsirea pragurilor critice de intensitate pentru radiatiile UV si IR”, dezavantaje care sunt înlãturate de avertizorul în cauzã. Avertizorul de radiatii neionizante rezolvã problema acestor dezavantaje, prin aceea cã este format din douã circuite electronice (unul pentru radiatia de tip UV si celãlalt pentru radiatia IR), care sunt programate electronic ca la o anumitã intensitate periculoasã pentru expunerea la soare sã emitã semnale intermitente audio de frecvente diferite, în functie de radiatia a cãrei nivel critic a fost depãsit. Potrivit celor declarate de Marius Teliscã, aparatul conceput de el prezintã urmãtoarele avantaje: avertizeazã sonor prin semnale audio diferite atingere pragurilor critice pentru radiatiile ultraviolete si infrarosii, astfel cã nu este necesar sã verificãm repetat afisajul digital, protejând astfel persoanele expuse la soare de insolatie si de actiunea nocivã a radiatiilor UV (principal factor în aparitia cancerului de piele). Poate fi utilizat ca “accesoriu” la plajã, dar mai ales de cãtre persoanele care prin natura profesiei lucreazã în aer liber, sub actiunea directã a razelor solare. În plus, pretul de cost al unui astfel de aparat este scãzut, comparativ cu cel al aparatelor existente, iar beneficiile aduse prin protejarea organismului uman de radiatiile neionizante recomandã inventia tânãrului iesean ca pe o posibilã investitie de succes.
Barcã cu ecomotor
Conform reglementãrilor în vigoare ale Comunitãtii europene privind protectia mediului, pe luciul de apã al amenajãrilor piscicole este interzisã folosirea motoarelor termice pentru propulsia bãrcilor. Aceastã interdictie este motivatã de faptul cã toate motoarele termice eliminã gazele arse în apa lacului, fiind astfel afectat echilibrul biologic. La aceasta se adaugã poluarea sonorã, majoritatea motoarelor de barcã fiind mari generatoare de zgomot, care la rândul sãu poate perturba ecosistemul.Cunoscutul inventator iesean Emil Braharu vine la editia din acest an a Salonului EcoInvent cu o noutate tehnicã ce constã în crearea unui motor de barcã actionat electric. Deosebirea de alte motoare de acelasi tip este dacã “de cresterea de randament cu circa 30% prin intubarea elicei si schimbarea sensului de mers prin rotirea motorului cu 180” dupã cum precizeazã autorul. Comenzile si sistemul de prindere e adaptat dupã motoarele amovile existente, alimentarea motorului fãcându-se la 12 V de la un grup de baterii de 180 Ah, asigurând o autonomie de minimum 8 ore, la o vitezã de 20-30 km/h.Potrivit documentatiei de brevetare, propulsorul electric este confectionat dintr-un electromotor de automobil Dacia, recuperat de la casare, având elicea adaptatã în raport cu turatia si puterea motorului. Grupul de baterii poate fi reîncãrcat periodic de la reteaua electricã, iar în locurile izolate unde acest lucru nu este posibil, reîncãrcare se poate face de la un motogenerator sau un grup de celule fotovoltaice, chiar în momentul deplasãrii. Potrivit autorului inventiei, “actualul ecomotor se aflã în teste de functionare de doi ani, în prezent fãcându-se defalcarea tehnologicã pentru fabricatia de serie. Am realizat aceastã inventie atât pentru piscicultorii români care vor trebui sã se adapteze la cerintele europene privind protectia mediului, dar cred cã la fel de binevenitã va fi si pentru dotarea bãrcilor din rezervatia Deltei Dunãrii”.
Vâsle ergonomice din materiale compozite
În ceea ce priveste preocuparea constantã a inventatorului Emil Braharu pentru asocierea de diverse materiale compozite în cadrul unei noi tehnologii fiabile, domnia sa, împreunã cu inventatorul George Buruianã, au realizat si un nou tip de vâsle pentru dotarea bãrcilor, si care deja se aflã în productie de serie la Constructii Inventica SRL Iasi. Din declaratiile autorilor am retinut cã “în prezent, vâslele pentru bãrci se confectioneazã în mare parte din lemn sau plastic. Conform reglementãrilor Registrului Naval Român, cerinta de bazã în acest domeniu este flotabilitatea pozitivã a vâslei, care sã poatã permite recuperarea acesteia dacã accidental a fost scãpatã în apã. În scopul fabricãrii industriale a vâslelor de diferite tipuri si mãrimi, prin asocierea de diverse materiale compozite si adoptarea unei tehnologii ce se preteazã fabricatiei în serie, am obtinut un nou tip de vâsle nescufundabile, ergonomice si fiabile chiar si dupã o perioadã lungã de timp”. Potrivit documentatiei de fabricatie, pana vâslei este turnatã în matritã din coremat si rãsini poliesterice, având încastratã din turnare coada vâslei din duraluminiu (folosit în industria aviaticã), iar opritorii de furgheti si mânerele sunt din polietilenã injectatã la cald în matritã. Tehnologia utilizatã permite fabricarea diferitelor tipuri de vâsle, atât pentru ambarcatiuni de salvare sau agrement, bãrci de pescuit, dar si pentru diferite tipuri de ambarcatiuni sportive.
Gabriela Ionita

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s