Planul lui Bush a fost trimis la reconfigurare

Azi a fost o zi plină de tensiuni pe pieţele financiare. Pe fondul unor scăderi semnificative, mai ales pe pieţele de capital europene, a ştirilor privind naţionalizarea Fortis şi Bradford&Bingley, a crizei companiei germane Hipo Real State din lipsă de lichidităţi, toată lumea a aşteptat decizia Congresului american de aprobare a planului propus de administraţia Bush.
Contrar tuturor analiştilor care şi-au exprimat speranţa că planul va fi aprobat şi se va mai salva ceva dintr-un sistem putred până în măduva oaselor, Camera Reprezentanţilor a respins planul. Cum ştirea a venit după închiderea burselor europene şi asiatice, şocul emotional i-a afectat imediat doar pe investitorii de pe Wall Street. Dar putem intui cum se vor manifesta mâine pieţele europene.
Cine va câştiga şi cine va pierde în plan politic şi economic în SUA în urma acestei decizii ? Iată un aspect care merită analizat în detaliu.

Vremea oportuniştilor

După ce, într-un gest de oportunism electoral mai mult sau mai puţin condamnabil, şi-a întrerupt campania pentru a lucra la planul de salvare a sistemului financiar american, candidatul republican la Casa Albă, John McCain a demonstrat că nu are nici un fel de reticenţe în a trece şi peste cadavre dacă asta e necesar pentru câştigarea alegerilor. Astfel, întâlnirea menită a da undă verde planului propus de administraţia Bush s-a transformat într-un eşec lamentabil, tocmai datorită congresmanilor republicani care l-au însoţit pe McCain la discuţii. Asta în timp ce în background, Washington Mutual (pe fondul unor retrageri masive şi a căderii acţiunilor) a fost preluat de stat şi revândut rapid băncii JP Morgan Stanley pentru modica sumă de 1,9 miliarde dolari. Cum achiziţiile băncii respective se înmulţesc, apar şi anumite semne de întrebare…dar la care probabil nu vom afla răspunsurile prea curând. Cert este că înainte de a asista la o reformare a sistemului financiar, asistăm la o interesantă “redistribuire” a puterii financiare.

Păguboasa economie de discurs populist

Liberalii şi-au lansat candidaţii. Cu sau fără cântec, nu mai contează. Oricum, la cât e de “circ” politica românească ar fi fost nefiresc fără ceva ţanţavai. Ba chiar am auzit şi ce împliniri măreţe ne-au adus Tăriceanu & comp., cum sub “dreapta” sa economia românească duduie ca un cazan sub presiune. În contrapartidă, din Italia, Geoană promite un purcoi de euroi românilor care vor să se întoarcă acasă (acum nu ştiu unde era mintea liderului PSD – dar dacă ar ajunge la putere şi i s-ar întoarce în ţară vreo câteva zeci de mii de români (ţigani sau nu) care numai din muncă cinstită nu trăiesc – cu ce obraz ar lua din banii românilor ca să dea astfel de pomeni ?) Mă exasperează nesimţirea cu care ni se dau lecţii de economie şi se fac promisiuni politice ce frizează absurdul. Economia din discursurile populiste se dovedeşte în fapt a fi una extrem de păguboasă pentru românii de rând. Şi pentru că veni vorba de lecţii de economie, să aruncăm un ochi asupra Forumului Internaţional de Investiţii desfăşurat săptămâna trecută (18 – 21 sept) la Soci. În staţiunea rusă s-au reunit peste 8000 de participanţi din 58 de ţări. Au fost prezentate peste 100 proiecte de investiţii din care 10 proiecte ce vor face parte din viitorul complex Olimpic.
La finalul celei de a şaptea ediţii a reuniunii economice, organizatorii au tras linie şi au calculat:
114 acorduri şi memorandumuri în valoare de 14.42 miliarde de euro; în plus, potrivit purtătoarei de cuvânt a Ministerului Economiei, principal organizator, primarul oraşului Soci a semnat şase acorduri în valoare de 36 miliarde 881 de milioane de rubles, iar guvernatorul regiunii Krasnodar a semnat trei acorduri de investiţii în valoare de 19 miliarde 900 de milioane de rubles ». Vor investi în Rusia companii din Italia, Germania, Austria, Belgia, Statele Unite şi Canada….Evident, România nu se află pe lista respectivă. Nu ne plac ruşii, dar asta n-ar trebui să ne împiedice să ne vedem interesele. Ceea ce politicienii români n-au înţelege oricât le-ai spune. Ca să nu mai spun că inutil am cere politicienilor români, indiferent de culoarea intereselor, a astfel de performanţă, chiar dacă “finanţiştii” lui Vântu (MoneyChanel) ne tot spun despre o Românie ca loc ideal de investiţii …dar despre reclama cu pricina data viitoare.

Россия – международные религиозные свободы докладе 2008 года

Russia – International Religious Freedom Report 2008

Now a few days ago, buddy Ingvar post on his blog a material “НОВЫЙ КРЕСТОВЫЙ ПОХОД” which, I believe, refer an issue that deserves a look.
http://blogs.mail.ru/mail/araks99/

I then say that such tendencies and actions have existed in Romania. Without too great achievement. Because existing laws do not allow proselytizing. Also, probably because the Romanian Orthodox Church is in first place among the institutions who trust granted them Romanians. But that does not really seem to accommodate some. Today find Newsline Agency Mediafax that:
“U.S. denounces restrictions imposed on religious minorities in Romania

Religious freedom is generally respected in Romania, it is guaranteed by law and implemented by the Government, but there are some restrictions that prevent minority religious groups to benefit from this right, shown in the 2008 report of the U.S. Department of State.
http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2008/108467.htm
Stressing that there are no major changes in Romania during the completion of this report, the U.S. Department of State notes that religious minority groups continue to defendants, are credible, government officials that they hinder efforts to convert and interfering with other religious activities. They argue that public schools refuse to provide hours of religion”.
They means Old Rite Russian Christian (Orthodox) Church, Protestant Reformed Church, Christian Evangelical Church, Romanian Evangelical Church, Evangelical Augustinian Church, Lutheran Evangelical Church, Unitarian Church of Romania, Baptist Church, Apostolic Church of God (Pentecostal Church), Seventh-day Adventist Church, Armenian Church, Judaism, Islam, Jehovah’s Witnesses, the Baha’i Faith, the Family (God’s Children), the Church of Jesus Christ of Latter-day Saints (Mormons), the Unification Church, the Methodist Church, the Presbyterian Church, Transcendental Meditation, Hare Krishna, and Zen Buddhism or about 2% of the Romanian population.
Obviously, this is a side of the famous phrase “Divide et Impera.” Only that if in Romania things are quite clear (over 90% of the population is Christian, Orthodox and Greek Catholic), imagine you how important is such an approach in Russia, where religious composition are entirely different dimension.
According to the same Department of State U.S., “The country has an area of 6,592,769 square miles and a population of 142 million. In practice, only a minority of citizens actively participated in any religion. Many who identified themselves as members of a religious group participated in religious life rarely or not at all. There is no one set of reliable statistics that breaks down the population by denomination, and the statistics below are compiled from government, polling, and religious group sources”.
Here, Raport of the Russia: http://www.state.gov/g/drl/rls/irf2008/108468.htm
To be well understood, I not want to limit religious rights. Each is free to believe what he wants. And turtles, so if it urges its soul. Only that freedoms everyone should take into account and freedoms of others. Also, I know that the greatness and power of a nation, whatever her, sometimes depend on the unity of faith. It’s one thing that history proved and we to still have to learn.

Nu mă voi referi la cele două discursuri ale preşedintelui Bush din ultimele 24 de ore. Nu contează şi, oricum, impresia a fost deplorabilă. Nu mă voi referi nici la faptul că guvernul american (plus ceva ajutor britanic) a decis să devină “mama răniţilor”, pentru a salva lumea de la un colaps financiar. Nici la euforia de pe pieţele de capital (care va dispare la fel de brusc când vor apărea şi efectele secundare, deocamdată privite cu detaşare pentru că nu vor fi …mâine). Boală lungă, moarte sigură ! Cam asta spun angajaţii de la AIG …dar nu prea se găseşte nimeni să-i audă.
Cert este că sistemul capitalist ar putea intra cu succes în topul celor mai scumpe înmormântări din lume. Sute de miliarde de dolari s-au investit pentru resuscitarea unui pacient aflat în moarte clinică datorită unor doctori mult prea “creativi”.
Oricum, se vorbeşte mult de la Washington la Moscova şi retur despre recâştigarea încrederii investitorilor. Nu vă recomand să-i întrebaţi pe cei care vă ţin discursuri frumoase cum se defineşte conceptul de încredere în paradigma economiei de piaţă. N-are rost să le stricaţi elanul oratoric.
Odată cu elanul acesta oratoric, iată, am ajuns şi la topic-ul de astăzi. Ieri, îmi pregăteam întrebările pentru un viitor interviu cu unul din cei mai acerbi critici ai administraţiei Bush. Tocmai ajunsesem la o întrebare care viza cât de pregătită e America pentru un transfer de autoritate mondială, când pe SideBar au intrat noile ştiri de pe CNN. Printre ele şi un răspuns, chiar dacă implicit, la întrebarea mea. Sunt curioasă ce va spune interlocutorul meu. Din punctul meu de vedere, răspunsul e NU. America nu e pregătită şi nici dispusă să împartă puterea cu alţii (n-a fost pregătită nici când s-a trezit brusc lider mondial şi a fost un manager execrabil). Altfel, nu-mi explic elanul oratoric al Condoleezzei Rice care dincolo de agresivitatea la adresa Rusiei, vrea un discurs comun cu Europa (evident, tot împotriva Rusiei). Ce-i drept, recunosc, un astfel de discurs o fi bun pentru yankeul de rând din buzunarul căruia vin cele 612 miliarde de dolari pentru apărare şi securitate (dacă n-ai duşmani de care să-l aperi, sunt buni şi unii inventaţi). Dar mă gândesc că după tonalitatea discursului, va fi deranj mare prin unele cancelarii europene.
Însă nu retorica agresivă a doamnei Rice m-a surprins, chiar dacă nu mi se pare ok. Surpriza a venit…de la Moscova. Oricâte lucruri aş avea de reproşat tandemului Medvedev – Putin, recunosc că prestaţia din aceste două zile a fost una de excelenţă. Un discurs pe cât de ferm, pe atât de calm. Şi un ton care cu siguranţă va plăcea mai mult decât aroganţa de şef a doamnei Rice.
Nu ştiu cât vor fi europenii de convinşi că Rusia e pregătită pentru partea sa de autoritate (cred că nu e, dar e un semn că poate fi un partener de dialog valabil). Nu ştiu cât de repede va înţelege Europa apelul preşedintelui Medvedev. Dar am certa senzaţie că atitudinea arogantă din discursul doamnei Rice va motiva Europa în a găsi exact ceea ce americanii îşi doreau cel mai puţin: unitatea de discurs şi faptă în promovarea propriilor interese, fie ele economice sau de securitate. Indiferent că se adresează Rusiei, Chinei sau chiar …Americii.